Noutate editorială: "Misterele Creației" - de Ionel Tuțac
A apărut cartea Misterele Creației!
Poate fi comandată la Editura Metanoia Oradea, telefon 0771217155.
Misterul (bine ascuns al) lumii și al vieții
„Când privesc cerurile - lucrarea mâinilor Tale – luna și stelele pe care le-ai făcut…” (Psalmul 8:3)
A te încumeta să scrii o carte despre misterele creației lui Dumnezeu, înseamnă a te simți în bune relații cu Creatorul tău... Acest gest îl face pastorul Ionel Tuțac, doctor în teologie, care scrie o carte complexă – fără a fi greoaie sau prea complicată - : ceva între tratat științific și ștudiu teologic (care, oricum, depășește nivelul eseistic). Având în vedere profesia sa de bază, poate că gândul ascuns, sau subconștient, al autorului a fost să producă un text de inițiere a cititorului în tainele naturii – și în egală măsură, ale Scripturii. Pentru că, de fapt, acestea sunt profund întrepătrunse, nu le poți „desclini”.
Din toate timpurile, omul a avut tendința să se uite în sus… (vezi moto), simțind că este „de taine și lumi înconjurat” : Costache Ioanid. L-au fascinat răsăriturile de soare – dar poate că și mai mult asfințiturile, ca aparținând de zona crepusculară a cunoașterii omenești. Cerul, pământul, lumina (cea care a premers „luminătorilor”), Grădina Eden: acea „miniplanetă” de unde începe viața pe Pământ ; dar și Noul Ierusalim, al doilea Eden, cel de la sfârșitul tuturor timpurilor. Iată obiectele de studiu ale acestei cărți. Printre ele, alături de cei doi mari „luminători” creați în Ziua a Patra a Creație, lumina primordială - cea din Prima Zi - ocupă un loc special, câteva pagini bune în carte. Asupra ei s-au făcut tot soiul de speculații, unele mai plauzibile, altele mai metaforico-fanteziste. Se vorbește despre lumina virgină, increată a începuturilor, venită direct de la Dumnezeu. Lumină care – prin prezența Sfintei Treimi – va înlocui lumina terestră, naturală și artificială, în Noul Ierusalim.
Apoi: potopul și cauzele sale: acel amestec „al sângelui”, dintre îngerii căzuți și fetele oamenilor ; subiect pe care-l enunță Genesa în capitolul șase, și pe care îl tratează pe larg „Cartea lui Enoh” (apocriful etiopian, Ed. Herald, 2021). Uriașii care au rezultat din aceste uniri nepotrivite și ilicite – în paralel cu alte creaturi urieșești: dinozaurii, despre care știința spune că au dispărut la un cataclism stelar, sau la a nu știu câta glaciațiune (dar nu știe să ne explice cum au apărut!) Biblia mai veobește despre monștri marini, balauri – sau dinozauri ? - , dintre care cel mai spectaculos pare a fi Leviathanul, descris artistic în capitolul 41 al Cărții lui Iov. În alte traduceri – cum este Septuaginta, „diortosită” de Bartolomeu/Valeriu Anania, bivolul sălbatic este tradus prin inorog (unicorn). Urmează apoi în carte explicarea semnificațiilor curcubeului, care a fost dat lui Noe drept semn. (Știm cu toții ce mai înseamnă-n prezent, pentru filosofia de gen, transgender.)
Deși cuprinde și date științifice de ultimă oră, cartea pastorului I.Tuțac nu urmărește în primul rând o popularizare a științei (cum existau în comunism numeroase broșuri de popularizare), ci a Sfintei Scripturi ; nu a științei, ci a credinței. Destinul pământului – și al cerului – „sfaturile” pe care ni le dă Planeta Albastră, cu structurile ei geologice, în care s-au descoperit – și poate încă zac – fosile de dinozauri și alte mari taine. Pământul ne învață statornicia : el se învârtește de mii milenii pe aceeași orbită. Și cu legile naturii, pe care nu oamenii de știință le-au instituit, ci doar le-au descoperit ! Subcapitolul „Ce spune Biblia despre soare începe cu o floare… Floarea soarelui, cea heliotropică. De la care se merge către Hristos, Soarele neprihănirii noastre și Luceafărul strălucitor de dimineață. Simbolistica amplă a soarelui și Soarele ca zeu, la mai toate popoarele lumii antice. Instrumentul și martorul minunilor dumnezeiești, care și el, într-o zi, se va stinge ca un bec electric…
… Revenim, în final, la ceea ce înseamnă lumina : Dumnezeu Însuși este Lumină : o lumină de care nu te poți apropia. Lumina ca parte a Creației și ca radiație (undă) electromegnetică. Ani de zile a durat între savanți disputa : este lumina materială (corpusculi, numiți fotoni), sau e doar undă… ? Lumina transportă energia în Univers și oferă informații despre originea lui. „Aproape tot ce știm despre Cosmos vine din analiza radiației electromagnetice care ajunge la noi!” (I.Tuțac.) Lumina: de la vedere, orientarea în spațiu, la fotosinteză ; de la becul electric la fibra optică (dezvoltarea tehnologiei). Nu mai vorbim – pentru că vorbește cartea de față și Cartea cea mare – despre lumina Cuvântului : începutul Evangheliei după Ioan. Iar, la sfârșit – pentru că nu toate tainele pot fi aici dezlegate - rămânem cu întrebarea : Cum a creat Dumnezeu lumina ??
Remus Valeriu Giorgioni, membru al Uniunii Scriitorilor din România
Sursa: